... a fost odata ... o zi de decembrie ... 20 ... este ora 9 dimineata ... ninge ... ce lumina puternica... e cald... inca un fulg cade din cer... fulgi mai mari se agitau pe langa mine... sunt un mic fulg care isi incepe dansul zglobiu in aceasta lume...am aterizat pe pamant intr-o luna incarcata spiritual, intr-o luna in care lumea se bucura, canta, danseaza, sarbatoreste, intr-o luna in care acum ani in urma o stea rasarea, lumii ea vestea ca intr-un mic salas langa un oras Fecioara Maria nastea pe Messia, intr-o luna in care "s-a sculat mai an Badica Traian, si-a incalecat pe-un cal invatat" si a inceput a ura asa : "maine anul se'nnoieste, plugusorul se porneste"... mult mai tarziu mi-am dat seama ce se intampla in aceasta friguroasa dar totodata calduroasa sufleteste luna ... copilaria mi-am petrecut-o la bunici, intr-un orasel de pe malul Dunarii ... ce dor imi este de acel loc, pe care nu l-am mai vazut de aproape 16 ani, de acel loc unde am invatat primii pasi si primele cuvinte de la acei oameni minunati pe care ii iubesc enorm, oameni pe care ii voi purta in suflet si dincolo de moarte, bunicii mei ... imi amintesc, cred, cand aveam vreo 4 ani, ningea, incepuse sa-mi placa, era ceva nou pentru mine, ceva pufos cadea din cer, chiar daca era rece era placut la atingere ... wauuu pot modela cum vreau eu aceasta vata din zahar rece ... mai intai priveam pe fereastra, pazit de bunica sa nu ies afara de frica racelii, apoi bunicul, un om mandru ca are un nepot, facandu-mi tot timpul pe plac, pe langa faptul ca venea sa ma ia de la gradinita cu sania cu care alunecam amandoi cand era o strada mai abrupta razand si cantand de fericire , ma scotea si afara pentru a da viata unui om de zapada cu nasul din morcov, ochii de carbune cu o caciula din oala cea rosie a bunicii si o armura dintr-o matura veche pentru a pazi casa de vizitatorii nepoftiti ... mirare, intr-o dimineata m-am trezit si am gasit multe dulciuri in ghete, hmm cine oare??..am aflat era primul Mos din aceasta luna care aducea copiilor cuminti cadouri si celor obraznici nuieluse ... imi duc aminte de acel brad frumos cu cetina mereu verde, cum prindea viata datorita globuletelor multicolore,"beteala" argintie, cum o numeam atunci, instalatia cu 10 beculete sub forma de garofite si "bomboanele de brad" invelite in staniol si nins de multa vata... ce bucurie aveam in suflet cand vedeam bradul impodobit, o bucurie sincera a unui copil cu sulfet pur....seara fugeam repede la somn si adormeam destul de repede cu gandul ca "Mos Gerila" sa poata veni sa-mi lase cadourile sub brad...dimineata era cam frig, focul abia prindea viata in soba si mirosea a fum, eu fugeam in holul unde era bradul, imi luam cadourile si fuga in pat...am uitat sa spun de o traditie delicioasaaaa din zona in care am copilarit, in Ajun bunica pregatea acele "turte",un foietaj insiropat si cu multa nuca, asemenea baclavalei ... ce senzatie de bine, de liniste se asterne in suflet cand stai in seara de Ajun si asculti colindele care rasuna din toate colturile ... mai tarziu, cand eram in primii ani de scoala, imi aduc aminte de zilele petrecute la bunicii din partea tatalui, la tara ... Mos Nicolae nu mai punea cadouri in ghete, le punea sub perna, nu am reusit niciodata sa descopar cum facea asta...seara de Ajun era diferita de cea din cealalta zona in sensul ca nu mergeam sa cantam colinde, asteptam ora 12 noaptea ne imbracam foarte gros si impreuna cu verisoara mea plecam la casele vecinilor, case care aveau poarta larg deschisa, era un fel de strigatura in functie de cati eram, ceva de genul "Neata doi doi", daca eram doi si asa mai departe, pentru acest efort primeam un pahar cu vin, covrigi. nuci. mere, apoi ne intorceam pe la 3 dimineata cu traista plina si adormeam ... apoi mergeam la sacrificarea porcului,un eveniment neplacut pentru mine dar totodata si fericit ca imi inalneam verii si rudele ... fugeam in casa sa nu vad si sa aud ce se intampla cu bietul animal, bun de altfel pe masa de Craciun ... un obicei era ca tata sa ne murdareasca pe fata cu sangele de la porc ca sa crestem mari si grasi, foarte neplacut dar haios de amintit ... tarziu toate au devenit mai stilizate ... brazi inalti si argintii impodobiti cu fel si fel de globuri si beculete in culori la moda, singurul lucru pe care ma bucura ca-l pastram si il mentinem, cel mai important sunt cantecele de vestire a nasterii Domnului, colindele, care pe mine ma fac sa am o stare greu de explicat in cuvinte ... ce poate sa fie mai placut decat sa stai in pat la caldura, sa privesti jocul zglobiu al beculetelor din brad si sa astepti sa vezi acea fiinta draga copiilor, Mos Craciun, ascultand colinde ... totul este o magie ... sunt multe amintiri placute si memorabile care mi-au bucurat copilaria , de care imi amintesc cu dragoste si care fac sa curga o mica lacrima de dor ... si ningea ... si fulgul, inca cu suflet de copil, alerga prin aceasta viata frumoasa inghetand in sufletul lui amintiri placute ce nu le va dezgheta niciodata ...
... pentru mine aceasta luna ramane cea mai frumoasa din an, fiind plina de sarbatoare si fericire, fiind o insiruire de evenimente : 1 decembrie ziua romanilor, 6 decembrie Mosul care ne umple ghetele cu ce gaseste prin buzunare, apoi o zi in care imi sarbatoresc al 2-lea nume, apoi ziua mea de nastere, urmeaza Craciunul, zile de nastere ale prietenilor, oamenilor dragi si a colegilor, Noul An si inchei cu ziua primului nume in ianuarie ... ce poate fi mai minunat decat o luna incarcata de sarbatoare, o luna in care eu sunt fericit ca am langa mine familia, prietenii, oameni dragi si colegi ...
