... e ora 23:00... dupa o zi incarcata la serviciu, ca in fiecare zi de marti, merg la cursurile de dans, unde uit de tot, si ma concentrez asupra fiecarei particele din trup ca sa se poata relaxa si sa inceapa sa se miste in ritmul specific fiecarui dans, apoi ajung acasa ma asez pe pat si ma intreb ce a fost bine, ce nu a fost bine, ce trebuie sa fac, ce nu trebuie sa fac... totul capata forma unor linii drepte, curbe, oblice, puncte, cercuri si patrate...
... stau si ma uit la peretele din fata patului, perete care dealungul timpului a capatat tot felul de culori. linii si forme...da este o metoda de a ma relaxa: sa desenez, sa pictez orice imi iese in cale... pereti, sticla, piatra, lemn...
Totul a inceput din copilarie, cand stand pe langa bunica, croitoreasa fiind, mi-a insuflat acea fire care sa-si imagineze, sa creeze, sa se joace si sa faca din asta o metoda de relaxare. Mai tarziu am descoperit goblenul...mii de puncte pe care trebuia sa le umplu cu o multitudine de culori doar printr-o impunsatura a acului. Apoi aparuse puzzel-ul... bucatele multicolore, diferite ca si forma pe care le imbinam si visam, visam ca pasesc pe acel tarm, unde marea canta si valuri dansau, priveam la apusul soarelui si adormeam... totul datorita imaginei formata din acele zeci de bucatele...
Nu am fost niciodata talentat la desen, dar mi-am dorit sa invat sa pictez. Cam in urma cu 3 ani, pe cand ma plimbam intr-un anumit parc am intrat intr-o mica expozitie de pictura a unui artist, unde am ramas surprins de operele lui, unde l-am si cunoscut, si povestind de dorinta mea de a invata sa pictez mi-a propus sa-mi arate cate ceva din aceasta arta. Am inceput cu creta pe o panza, degetele imi erau pensula, si incet incet panza s-a inveselit, a capatat culoare.
Nu a trecut mult timp si am zis : hmm creta...sa trecem si la pensula...si am ales culorile acrilice, doar pentru simplu fapt ca pot da viata oricarei stare de materie moarta....
Incet incet am observat ca orice punct poate semnifica ceva... nu stiam ce va iesi in final, doar gandeam, pentru cine este acel tablou, pentru ca majoritatea le-am daruit cadou. In general viata este un subiect in tablourile mele. Liniile, cercurile, punctele incep sa prinda viata sub diferite forme ale vietii : nastere, viata, dragoste, tristete, sarut, moarte, tristete, oameni care zambesc, oameni care plang, oameni cu diferite masti.
Am ajuns pana si la peretii din casa, astefel incat sa-mi imaginez ca totul in jurul meu este un vis, este o poezie.
Nu de mult timp am trecut la culorile in ulei, culori mai blande, mai maleabile, mai calde, culori care iti lasa mana sa danseze pe panza si sa te faca mai mult ca ele sa te conduca pe meleaguri de poveste.
In ultimul tablou am fost inspirat din ultima perioada, in care ma relaxez prin dans, dans care te face sa te simti ca un fluture, dans care te face sa uiti de grijile de zi cu zi, dans care face ca doi oameni sa se apropie si sa iubeasca.
Asa, eu, prin pictura, ajungand acasa, dupa zile grele, dupa zile frumoase, ma transpun intr-o viata paralela unde realul este imortalizat pe o panza, pe un perete, pe o piatra sau pe o simpla bucata de lemn cu ajutorul culori lor si a pensulei.
>>> aici puteti vedea mai multe:)///
http://www.facebook.com/album.php?id=100000196418388&aid=4178
