e toamna iar ... si frunze pe alei astern covorul aramiu ... ma uit pe geam, ma uit la cer... ce vad?... nu stiu! ... eu vad un nor si-o raza doar ... un stol de pasari pleaca, iar altele raman ... si-ncet duc ale mele ganduri departe ... e cald ... e frig ... afara ploua ... o creanga-n geam imi bate-ncet, iar eu o si ascult cum ea usor imi si soptese un dor al verii colorote, un dor al miilor de flori, un dor al soarelui, cel care cu razele ma-ncalzea, un dor al noptii cele calde, atunci cand stelele-mi zambeau... acum e toamna iar ... in suflet se asterne covor de frunze aramii, iar aripi mii de fluturi incet se vor rasfrange ... iar florile ce incantau cu a lor culoare vor deveni in viitor de gheata pe geamuri, pe carari ... e toamna iar...
duminică, 16 septembrie 2012
marți, 1 mai 2012
aripi,,,
de ce noi oare
suntem pasari calatoare?
de ce zburam din floare-n floare
si ne oprim
cand doare?
si cand gresim,
oare noi stim?
si daca stim,
de ce gresim?
de ce sub aripa mea mare
se prinde cateodata cate-o floare?
si cand se prinde ea nu moare!
o ud incet,
si ea zambeste,
tot sufletul il dau,
ea creste, creste
si pleaca undeva departe!
si gandul meu o face sa nu uite....
dar aripa se frange-n zare,
de dor
de suparare,
si se loveste uneori
si cade!
iar floarea nu o vede,
iar floarea nu o crede!
dar aripa se-ntinde,
dar aripa se-aprinde
apoi si mai surade
si rade rade rade...
de ce noi oare nu suntem flori nemuritoare?
si ne vom pierde in zare...
chiar daca stim,
chiar daca noi gresim...
sâmbătă, 18 februarie 2012
de ce? ce fel? si cum?
si stau,
visez si ma gandesc
cum a mai fost?
si cum va fi?
de ce?
ce fel?
si cum?
gandirea mea se duce
exact cum fulgul cade
si se topeste.
sunt trist
si totusi vesel
de tot ce ma-nconjoara!
zambesc putin,
apoi iar plang!
dar totul va fi bine!
caci asta este rostul:
urcusuri, coborasuri,
care te fac sa uiti de tine
si sa te faca iarasi
sa razi apoi sa plangi!
dar sa inveti
cu fiecare fapta
de ce?
ce fel?
si cum?
si mai ales cat timp?
luni, 9 ianuarie 2012
poveste cu final...
... camp cu multi fluturi... alerg nedumerit, ingandurat si cu dorinta de a gasi... aripile mele verzi se lovesc in zborul meu de petale calde parfumate, de petale colorate, de tepi de trandafiri, de tepi de maracini... simt ca voi gasi acele aripi care-mi vor da incredere, putere, care ma vor face sa tip de fericire... e seara, abia se mai zareste o raza de soare care este inghitita incet incet de umbra noptii si de luna care apare odata cu inflorirea parfumata a reginei noptii... sunt de putina vreme pe acest camp, camp unde toti fluturii sunt intr-un continu haos... ma asez pe patul cald de frunze aramaii abia cazute... e toamna... ma uit pe una din ferestrele casei... vad un fluture cu aripi usor colorate in rosu cu tente gri... zambesc... inca un fluture zglobiu dar putin nedumerit... imi desfac aripile... dar fuge... raman ingandurat... dupa cateva zile, zburand cu multa putere printre copacii inca veseli si colorati in culorile lui septembrie zaresc acele aripi... zborul nostru de data aceasta se intregeste formand cercuri mari, cercuri mici de fericire... aripile noastre ne inaltau cat mai sus... zburam fericiti pretudindeni... multi fluturi erau invidiosi pe zborul nostru care desi intalnea in drumul lui si petale calde parfumate, si petale colorate, si tepi de trandafir, si tepi de maracine, nu se oprea... multi ani aripile noastre au fost indrumate necontenit de singura floare, regina a noptii, care ne adapostea fericita sub petalele ei calde, frumos mirositoare si plapande... nu conta ploaie, nu conta vant, nu conta arsita sau seceta, noi zburam necontenit.... ce vis frumos... dintr-o data un ger cumplit a facut ca aripile mele verzi sa danseze un dans al furtunii, eram dus de vantul aprig pe culmi inalte, antenele nu-mi mai ascultau sufletul, erau conduse de dorinta de grindina fara sa tin cont de tot ce ma inconjoara... din atat dorinta am sfasiat aripile cele rosii aruncand grindina si fulgere... furtuna a dus acele aripi cat mai departe... am alergat catre regina noptii... petalele erau zdrobite de grindina care ajunsese din nefericire si pana acolo... totul era fara viata... e rece... alerg nedumerit, ingandurat si cu dorinta de a...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)